Căci astfel uiți să te mai vezi pe tine
În chipul cel stâlcit, chinuitor,
De care fugi s-accepti că-ți aparține.
Și uite așa uiți să te vezi complet
Iar timpu-ți curge în calamitate.
Te otrăvești gîndindu-te perfect,
Găsind la ceilalți lipsuri și păcate.
Oglindă-s celilalți, nu judecători!
Iar tu le ești oglindă-n judecată.
Fii blând și nu uita că nu-i ușor
S-accepti ce alții în oglinzi ți-arată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu