S-omori clipa

Ryan Demaree - Moartea timpului

Am vrut sa fiu mare, așa cum anii arată

Și-am hotarat s-ascund, mofluză și speriată,

Că fiece secundă, de-i fara tine, doare.

Numeste-o pasiune sau nebunie; Oare?

Confuzie-n posesie, iubire si amor?!

Accept și-asa să fie! Dar eu tot mor de dor,

Căci dorul, ca și moartea, doare deși te-ador.
Și chiar și de mă doare, ma bucur ca nu-mi trece!
De tine sa ma vindec nu vreau; Dorul sa plece,
Nu pot sa-l las caci, langa tine ma tine cand nu esti.

Profundă dependență, greu gând, ciudată minte!
Se tulbură ușor, se pierde în cuvinte...

Așa că am tăcut ca sa ascund rusine,

Ce simt de e s-admit că nu îmi este bine

Căci nu te afli acum, s-omori clipa cu mine.

De vrei

Al Neaimi - Iubitii neconditionali

De vrei, aș vrea să mi te-apropii

Să îți șoptesc lângă ureche

Că nu cred că mai este în lume

Ca tine să-mi facă pereche.

De vrei, te-aș vrea aici cu mine

Să-ți spun cât de iubesc de tare

Și că în lume nu se află

Măsura care să conceapă

Ce simt când te iubesc pe tine.

De vrei, aș vrea să-mi vii alături

Să-mi mângăi inima intr-o privire

Să simt în suflet domolire,

Și că mă pierd într-o simțire,
Că pot să dau și eu iubire.

Banalul din noi

Diana Durr - All wrapped up in you (2005)

Deși lângă tine adorm în noapte

Te caut într-una prin neguri de șoapte

Ce-apar și dispar uneori și subit

Simt că mi-e teama. De ce am nevoie,

Să fiu iar senină că te afli iubit?

Deși lângă mine, tot simt că-mi lipsești

Pe luciul oglinzii nu te regasesc.

Simt ca ai plecat, dar unde te-ai dus?

Când altul e țărmul unde zăbovești

Ce loc e acela, ce-ți tulbura ochii cu mii de povești?

Deși laolaltă, uneori singură sunt.

În duh plouă teamă, în minte cuvânt.

Simt că mi-e dor, dar cine-mi lipseste?

Ce parte din mine, din tine sau noi

S-a dus, iar când simt ca nu este, o plâng?

De ce simt nevoie? De ce mi-este dor?

De ce-i loc în inimă pentru atâtea văpăi?

De ce simt temoare? De ce am dorințe?

De ce mi-este teama de banalul din noi?

Cautare

Leni Kae - My soul my reflection (2006)

Mă trezesc din somn în haos

Sau poate așa e lumea.

Stânci de orgoliu-n râul vieții,

Strigoi ce așteapta paos.

De la cei lucizi în haos
Ce vad bine debandada
Eu pe ochi ma spal cu vorbe:
Sa-nlatur vechi rutine
Si să demolez fațada.

Să ramână doar esența,
Dezbracată, fară frică
Și nici teama de ridicol,
De greșeala sau critică.

Sa lucească, să iubească
Și să n-aștepte nicicum.
Doar să dea a sa lumină
Omului ce sunt Acum.

Ochii-s limpezi iar de-o vreme,

Însă parcă tot lipsește,

Ceva care nu s-explică,

Doar în inimă mocnește.

Mă pierd iar, cătând în neguri

Ale minții, raționale,

Și-obosită adorm în haos
De reflexii ca de aburi.

Nu găsești cu ochiul minții
Ceea ce-n inima trăiește
Însă tu nu-ți lăsa drumul
Căci spre tine te-adancește.