S-omori clipa

Ryan Demaree - Moartea timpului

Am vrut sa fiu mare, așa cum anii arată

Și-am hotarat s-ascund, mofluză și speriată,

Că fiece secundă, de-i fara tine, doare.

Numeste-o pasiune sau nebunie; Oare?

Confuzie-n posesie, iubire si amor?!

Accept și-asa să fie! Dar eu tot mor de dor,

Căci dorul, ca și moartea, doare deși te-ador.
Și chiar și de mă doare, ma bucur ca nu-mi trece!
De tine sa ma vindec nu vreau; Dorul sa plece,
Nu pot sa-l las caci, langa tine ma tine cand nu esti.

Profundă dependență, greu gând, ciudată minte!
Se tulbură ușor, se pierde în cuvinte...

Așa că am tăcut ca sa ascund rusine,

Ce simt de e s-admit că nu îmi este bine

Căci nu te afli acum, s-omori clipa cu mine.

Clar de luna

Dorina Costras - Luna plina

Din noaptea mare se iveste

Chip jucaus de luna plina

Copil ce-n joaca, chiar absent,

Picteaza lumea in lumina.

Si peste neguri radiaza
Chip voluptos de luna plina,
O dama ce urzeste-n tihna
Placeri cu iz de joaca-n nori.

In noaptea mare straluceste

Chip maternal de luna plina,

Privind la timpuri ce-or sa vina,

Ce-au fost si tot vor fi, mereu.

Prin geam, odaia-mi lumineaza

Chip misterios de luna plina

Si mii de ganduri ma tin treaza:

De dor, de viata si amor.

In noaptea mare si senina

In care luna rade plina

Ma uit la timpuri ce-or sa vina
Si-n vise ma scufund s-adorm.

Mă leagănă vânt

Bonnie Lanzillotta / Blowing in the wind (acrilic pe panza)

În slovă de vânt,

A pace în gând,

Prin viață perind,

Să caut în mine

Lumina ce simt.

În minte îngân,

Un cantec de vânt,

Ce leagănă-n suflet

O rază de soare,

Un vis ca o boare,

De viață în trup.

Cu slova în gând,

Mă văd căutând,

Acel glas de vânt,

Ce pierd colindând,

A lumii metehne;

Nimicuri, nedemne

De pace sfărmată

În mine și-n vânt.

Si-asa ne plangem

Rob Gonsalves - The Sun Sets Sail

Într-un sistem de existență

Complex, de pare chiar sucit,

Cătări fervente de palpabil

Îți dau răspunsuri de smintit.

Pe care le-aperi ca adevăruri

Căci frică ți-e sa-ți spui "nu știu"

Din teamă că ești doar vremelnic,

Biet bob d-arină în pustiu.

Și-așa ne plângem că nu-i bine

Că-n catastrofe ne-ncâlcim

Dezastre, prăpădeli și-urgie

Închipuiri de când dormim.

Și-uitam sa redeschidem ochii

În inimă să ne privim

Ca să vedem că nu-i a plânge

Că și cu nori, ceru-i senin.

Zeita Gheea

Gheea si Uranus (creta pe tabla)

     Se povesteste, in legenda, ca lumea noastra cea de astazi: pamantul - plin de flori si fructe, cu rauri limpezi si izvoare - soarele, luna, ziua, noaptea si vanturile, sufland repezi, n-au fost intotdeauna astfel. Lumea intreaga era-n haos, haos invartejit si negru, fara hotare, fara forma. Insa, precum cantau poetii, din haos s-a desprins pamantul. Pamantul nostru larg si darnic. Iara pamantul rupt din haos era insasi zeita Gheea.

     Dragostea a unit pe Gheea cu cel dintai barbat, Uranus. si el, Uranus, era cerul, cerul inalt si plin de stele. Ce mult isi iubea Geea sotul!... Nu mai putin o indragise Uranus pe sotia lui. Ca sa-i arate dragostea, zeul ii asternea pe frunte cununi de aur si lumina, atata timp cat era ziua, si noaptea o invaluia intr-o hlamida albastruie, plina de astri lucitori. O dezmierda cu ploi si vanturi, si nu se satura sa-i spuna ca ea va fi mereu a lui, cat o sa fie lumea lume.

Iar ea se impodobea pentru Uranus si isi punea vesminte scumpe, pe care le teasea anume din frunze si din ierburi verzi. Isi presara in par miresme din cele mai alese flori. Si il privea cu ochii limpezi, stralucitori si azurii, ai lacurilor de clestar.

Fragment din "Zeita Gheea" -  Alexandru Mitru, Legendele Olimpului

De mana

Niki Sands - Iubire in mana

În căușul palmei mele

Am făcut ieri o cămară,

Un iatac pentru a ta mână

Un' să stea fără de straie.

In tihnă să-și cânte pulsul,

Prin piele sa ne vibreze,

Mesager de-a ta simțire

Grăiască inimii mele.

Dacă afară-i frig și ceață
Și-n inima-i cald și bine
Lasă teama, ieși în lume,
Lasă-ți viața să respire.

Daca-n tine-i frig și beznă
Și simți că nu știi de tine
Aprinde lumina vieții:
Straluceste prin iubire.

Stele in vin

Vincent Van Gogh - Noapte instelata peste Rhone

Am ajuns asear' acasa:

Cer senin si plin de stele

Frig de toamna capricioasa

Anuntand iarna devreme.

Stau, ma uit la cer tihnit:

Noapte vie-n intuneric,

Stele reflectate-n vin,

In pahar si-n gand, tot ele.

Iar visez cu ochi deschisi,

Si te simt chiar, langa mine:

Numarand stele furis

Si saruturi - o multime!