Se afișează postările cu eticheta Artisti din secolul 19. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Artisti din secolul 19. Afișați toate postările

luni, 12 noiembrie 2012

Stele in vin

Vincent Van Gogh - Noapte instelata peste Rhone
Am ajuns asear' acasa:
Cer senin si plin de stele
Frig de toamna capricioasa
Anuntand iarna devreme.

Stau, ma uit la cer tihnit:
Noapte vie-n intuneric,
Stele reflectate-n vin,
In pahar si-n gand, tot ele.

Iar visez cu ochi deschisi,
Si te simt chiar, langa mine:
Numarand stele furis
Si saruturi - o multime!

luni, 24 septembrie 2012

Pentru ce îți ungi, femeie, fața

Charles Allan Gilbert - Totu-i vanitate (1892)

Pentru ce îți ungi, femeie, fața cu atâta ghileală
Și îți muruiești obrazul cu băcan și cu văpsală?
Și de ce ț-încingi grumazul cu petre strălucitoare
Și îți umezăști zulufii cu ape mirosîtoare?
Mai bine-ai purta de grijă să câștigi acele daruri
Cu care să faci podoabă la a sufletului haruri.

Dacă vrei să te iubască bărbatul tău cu credință
Și de voiești înțelepțîi să-ți caute cu umilință,
Uită-te de vezi pe mere ce roșală strălucește
Și trandafirii pe carii nici zugrav nu-nchipuiește
Firea s-au silit a face acea vie zugraveală
Ș-a lor dulce frumusăță vesălește, iar nu-nșală.

Lasă, dar fățărnicia ș-a obrazului schimbare,
Căci frumusăța firească robește pre om mai tare.

- Costache Conachi (1778 - 1849) -

luni, 27 august 2012

Mă tulburi

Gustav Klimt - Sarutul (1907-1908)
 În noaptea care începe,
Sub luna care crește
Din foșnet de pădure,
Mă tulburi ca pe-o apă
În care arunci o piatră,
Stârnind nisip de gânduri,
Dorinţe, rime, rânduri
Și unde, unde multe,
De dragoste cu patimi.

Pe iarba nouă verde
Întinși stăm împreună,
Iar focul ce ne-adună
Din zi în noaptea blândă,
Tovarăș ni-i la veghe,
Și-oracol neîndoielnic
Al regăsirii noastre,
Preconizând sărut.

La focul care arde
Încet să ne-ncalzească
De noaptea ce s-așterne
Prin văile eterne,
Spre-a pielii suprafaţă
Trimiţi fiori de gheaţă
Sau foc, vulcan, erupţie!
Cu-atingerile-ţi tandre
Mă tulburi și-n percepţie.

Mă tulburi ca pe-o apă
În care-azvarli o piatră.
Iar piatra adânc ajunge
Prin volbură strapunge
O apă clară, lină,
Ce-asteaptă cristalină
Să fie tulburată
De-o piatra aruncată
În jocul pasiunii
Jucat sub raza lunii
În noaptea parfumată
De vânt cu flori de vară.