Dorința

Visul - Henri Rousseau (1910)

Mi-aș dori să te trezești

Ca să vorbești cu mine,

Să îmi aleg cuvinte mari

Să pot să-ți spun mai bine,

Cât mi-ești de drag și cât iubesc

Ce poți trezi în mine,

Când numai stau și te privesc

În vise dulci și line.

Mi-aș dori, dar nu doresc

Deși ceva mă-ndeamnă,

Din somn profund să te trezesc

Să stăm în noaptea albă

De veghe, stele numărând

Și contemplând comete

Ce cad sau urcă luminând

Bucați de cer, razlețe.

Mi-aș dori dar tac în gând

Dorința mea straină

De pacea-n care dormi adânc

In vise de lumină.

Așa că stau și te privesc

Cum treci ușor prin noapte

Și îți trimit din dulce somn

Saruturi moi ca șoapte.

Reflexii

Minjae Lee - Fara titlu

S-a arăți cu degetul pe alții e ușor,

Căci astfel uiți să te mai vezi pe tine

În chipul cel stâlcit, chinuitor,

De care fugi s-accepti că-ți aparține.

Și uite așa uiți să te vezi complet

Iar timpu-ți curge în calamitate.

Te otrăvești gîndindu-te perfect,

Găsind la ceilalți lipsuri și păcate.

Oglindă-s celilalți, nu judecători!

Iar tu le ești oglindă-n judecată.

Fii blând și nu uita că nu-i ușor

S-accepti ce alții în oglinzi ți-arată.

Prin iadul mintii

Hieronymus Bosch - Grădina cu delicii (fragment; circa 1460)

În zgomot infernal, ilogic,

Din pace alunec fară știre

Și mă găsesc de închid ochii

Adânc în iadul minții.

Acolo recunosc un diavol,

Fantasmă ce legați ne ține,

In suferința grea, mascată,

De ego; alter...un fals sine.

Mi-e greu dar, totuși, paradoxul,

Mă-mpiedică să știu de mine,

Căci mii de vieți de-acum trecut-au

Și am uitat că-n pace-i bine.

Dar, parca mă trezesc, îmi pare,

Din cand în cand, mă simt in mine,

Și-un gând că totuși e speranță,

Are putere și mă tine.

Iar de ramăi atent în stare

O simți, căci ea e doar în tine

Ești tu, cel ce cere iertare,

Iertandu-se intai pe sine.

Ceva se duce

Yacek Jerka - Gardianul timpului

Ceva se duce, și mi-e greu să văd

Prin miopia fricilor deșarte

Ce ochii-mi tulbură de privesc departe

Printre proiecții de prezent uitat, ca mort.

Clipa se scurge, și s-a scurs mereu!

Când ganduri o surprind și o masoară

Nu stă nicicând căci este liberă și zboară,

Copilă impacientă a unui timp ateu.

Stând sus, pe podul linistii subite,

Observ tumult de clipe ce-au trecut.

Si vad cum timpul curge neabatut,

Dar totusi sta, s-alinte clipe adormite.

S-omori clipa

Ryan Demaree - Moartea timpului

Am vrut sa fiu mare, așa cum anii arată

Și-am hotarat s-ascund, mofluză și speriată,

Că fiece secundă, de-i fara tine, doare.

Numeste-o pasiune sau nebunie; Oare?

Confuzie-n posesie, iubire si amor?!

Accept și-asa să fie! Dar eu tot mor de dor,

Căci dorul, ca și moartea, doare deși te-ador.
Și chiar și de mă doare, ma bucur ca nu-mi trece!
De tine sa ma vindec nu vreau; Dorul sa plece,
Nu pot sa-l las caci, langa tine ma tine cand nu esti.

Profundă dependență, greu gând, ciudată minte!
Se tulbură ușor, se pierde în cuvinte...

Așa că am tăcut ca sa ascund rusine,

Ce simt de e s-admit că nu îmi este bine

Căci nu te afli acum, s-omori clipa cu mine.

Clar de luna

Dorina Costras - Luna plina

Din noaptea mare se iveste

Chip jucaus de luna plina

Copil ce-n joaca, chiar absent,

Picteaza lumea in lumina.

Si peste neguri radiaza
Chip voluptos de luna plina,
O dama ce urzeste-n tihna
Placeri cu iz de joaca-n nori.

In noaptea mare straluceste

Chip maternal de luna plina,

Privind la timpuri ce-or sa vina,

Ce-au fost si tot vor fi, mereu.

Prin geam, odaia-mi lumineaza

Chip misterios de luna plina

Si mii de ganduri ma tin treaza:

De dor, de viata si amor.

In noaptea mare si senina

In care luna rade plina

Ma uit la timpuri ce-or sa vina
Si-n vise ma scufund s-adorm.

Mă leagănă vânt

Bonnie Lanzillotta / Blowing in the wind (acrilic pe panza)

În slovă de vânt,

A pace în gând,

Prin viață perind,

Să caut în mine

Lumina ce simt.

În minte îngân,

Un cantec de vânt,

Ce leagănă-n suflet

O rază de soare,

Un vis ca o boare,

De viață în trup.

Cu slova în gând,

Mă văd căutând,

Acel glas de vânt,

Ce pierd colindând,

A lumii metehne;

Nimicuri, nedemne

De pace sfărmată

În mine și-n vânt.