Oglinda de iluzii optice

Salvador Dali - Adolescență (1941)

Ce vezi când privești și te uiţi la mine?

Cum iţi vad ochii când te vezi pe tine?

Cine ești cel care se vede pe sine,

Reflectat în oglinda de pareri de bine?

Ce văd când privesc și mă uit la tine?

Cum văd când mă văd numai pe mine?

Cine sunt cel ce nu știe de sine,

Pierdut într-o lume ce teme smintire?

Ce vezi când privești și te uiţi spre lume?

Care din tine o vede și o simte?

Cine ești cel ce o judeca-n sine,

De buna, de rea, de rău și de bine?

Ce vezi când privești și te uiţi spre bine?

Cum simţi când te vezi lângă mine?

Cine ești cel care se vede în mine?

Să știu aș vrea, să mă cunosc mai bine.

La teatru

Jeanne Hospod - Papușă

In ițe atârnă o papușă

Inertă, statică, apusă,
Cu haine vii și-alură tristă,

Vopsită-n zâmbet cald.

Un reflector ușor ridică,

Perdeaua groasă de-ntuneric.

Și-alungă stratul greu de iluzii,

Ce-o apasă zi de zi in tăcere.

Lumina chipul ii surprinde,

Și-arată o față de durere,

Ce încet-încet așterne o masca:

Destin pensat, fardat, himeric.

Ridică lent, sfios și greu,

Un cap de vise plin, și spune:

Eu sunt actorul vieții mele

Am roluri mii și, interpretând,

Ma joc de-a viața, râd plângând.

Și în decorul ei m-ascund

De-o inimă ce tot îmi strigă:

Oprește o clipă pantomima!

 În pace stai și cu a ei lumină,

Să vezi ca ițele le tragi doar tu!

Dar tu privești ca spectator,

În scaun infundat și evitând,
Ca și cum n-ai fi tu acela

Ce joacă-n ite ignorând
Că numai tu detii puterea.

Și forța de-a te elibera

De-o viata falsă, de carton,
În care roluri te doboară
Când negi ca tu ai fi stăpanul
Ce-alege: piesă, replici, ton.