Confesiune

Autoportret cu colier de spini si pasare cantatoare - Frida Kahlo (1940)

Gandind prea mult zgomot

Mi-am ametit sufletul

Si am uitat poezia

In cutia cu rutine.

Mi-am ascuns chipul

In oglinzi deformate.

Si am fugit de greseala

Extenuandu-ma in judecati.

Mi-am lasat lumina

Sa se piarda in frica.

Acum nu-mi ramane decat sa ma iert.

Dar oare asta cum se simte?

Chemare

Wojtek Siudmak - Idila

Vino noapte cu stele ce curg

Ca lacrimi de-amoruri in patimi,

Din leaganul lunii trezeste-n amurg

Un vers si un gand nebunatic.

Vino luna suflata de vant

Te joaca prin geam in dantele,

Pe dealuri si campuri asterne lumini

Si-n codrii patrunde alene.

Vino in noapte cand somnul adanc

Ma tine-n himere sub ploapele-nchise;

Aprinde-mi in suflet sarutu-ti cel bland

Cand stelele-mi picura-n vise.

Pentru ce îți ungi, femeie, fața

Charles Allan Gilbert - Totu-i vanitate (1892)

Pentru ce îți ungi, femeie, fața cu atâta ghileală

Și îți muruiești obrazul cu băcan și cu văpsală?

Și de ce ț-încingi grumazul cu petre strălucitoare

Și îți umezăști zulufii cu ape mirosîtoare?

Mai bine-ai purta de grijă să câștigi acele daruri

Cu care să faci podoabă la a sufletului haruri.

Dacă vrei să te iubască bărbatul tău cu credință

Și de voiești înțelepțîi să-ți caute cu umilință,

Uită-te de vezi pe mere ce roșală strălucește

Și trandafirii pe carii nici zugrav nu-nchipuiește

Firea s-au silit a face acea vie zugraveală

Ș-a lor dulce frumusăță vesălește, iar nu-nșală.

Lasă, dar fățărnicia ș-a obrazului schimbare,

Căci frumusăța firească robește pre om mai tare.

- Costache Conachi (1778 - 1849) -

Metafizica de buzunar

Lori Stanley - Some sleep (1980's)

Unde suntem atunci cand dormim,

Cand visul ne fura si ajungem departe?

Unde suntem atunci cand murim,

Cand trasura se-opreste si birjarul dispare?

Cine suntem atunci cand dormim,

Cand linistea ne scalda urechile surde?

Cine suntem atunci cand murim,

Cand ganduri si vorbe dispar si ne scurgem?

Ce suntem atunci cand dormim,

Suntem corp, suntem loc sau numai o minte?

Ce suntem atunci cand murim,

Si gonim tot spre viata si-ale ei legaminte?

Unde esti, cine esti, sau ce esti, vrei sa stii

Si-n cunoastere sa te scalzi ai vrea cu tarie,

Insa uiti prea rapid ca tu stii tot deja,

Si increderea-ti uiti, in a ta inima vie.

Mă tulburi

Gustav Klimt - Sarutul (1907-1908)

 În noaptea care începe,

Sub luna care crește

Din foșnet de pădure,

Mă tulburi ca pe-o apă

În care arunci o piatră,

Stârnind nisip de gânduri,

Dorinţe, rime, rânduri

Și unde, unde multe,

De dragoste cu patimi.

Pe iarba nouă verde

Întinși stăm împreună,

Iar focul ce ne-adună

Din zi în noaptea blândă,

Tovarăș ni-i la veghe,

Și-oracol neîndoielnic

Al regăsirii noastre,

Preconizând sărut.

La focul care arde

Încet să ne-ncalzească

De noaptea ce s-așterne

Prin văile eterne,

Spre-a pielii suprafaţă

Trimiţi fiori de gheaţă

Sau foc, vulcan, erupţie!

Cu-atingerile-ţi tandre

Mă tulburi și-n percepţie.

Mă tulburi ca pe-o apă

În care-azvarli o piatră.

Iar piatra adânc ajunge

Prin volbură strapunge

O apă clară, lină,

Ce-asteaptă cristalină

Să fie tulburată

De-o piatra aruncată

În jocul pasiunii

Jucat sub raza lunii

În noaptea parfumată

De vânt cu flori de vară.

Naţiunea furnal

Mark Kovalchuk - Smoking hand

El fumează, ea fumează

În mașină impreună

El și ea ușor se-ndreaptă

Catre-o viaţă de minciună.

Ea fumează, el fumează

O idilă fumurie.

El vrajește, ea visează

Păcăleală timpurie.

 El fumează, ea fumează,

Fabricând o utopie

Ea urzește, el mizează

Că nu-i loc de șmecherie.

Ea fumează, el fumează

Și-și zâmbesc prin nori de fum

Fals, vopsit, mascat, cu-n rânjet

Ce nu vor sa vadă acum.

Și-n fantasme adânc se-ngroapă

Așteptând a fi reale

Construind din fum fundaţii

Pentru vise prea banale.

El fumează, ea fumează

Cu o moaca plictisită

Acceptând tacit șarada

 De minciună pufăită.

Oglinda de iluzii optice

Salvador Dali - Adolescență (1941)

Ce vezi când privești și te uiţi la mine?

Cum iţi vad ochii când te vezi pe tine?

Cine ești cel care se vede pe sine,

Reflectat în oglinda de pareri de bine?

Ce văd când privesc și mă uit la tine?

Cum văd când mă văd numai pe mine?

Cine sunt cel ce nu știe de sine,

Pierdut într-o lume ce teme smintire?

Ce vezi când privești și te uiţi spre lume?

Care din tine o vede și o simte?

Cine ești cel ce o judeca-n sine,

De buna, de rea, de rău și de bine?

Ce vezi când privești și te uiţi spre bine?

Cum simţi când te vezi lângă mine?

Cine ești cel care se vede în mine?

Să știu aș vrea, să mă cunosc mai bine.

Razboiul si pacea interioara

Joan Miró - Carnavalul arlechinului (1924-25)

Ne-apasa orice greseala

Gandim c-am fi facut

De ce ne costa atata,

Iesirea din trecut?

Ne bantuie intr-una,

Rutinele trecute.

Cand noul ni se arata,

Ne facem filme mute.

Cu-actori ce nu exista

Jucand roluri absurde,

In care preconceptiile

Te tin in frau, si suferi.

Lasa cortina, stinge lumina,

Inchide teatrul si fugi

Spre nou. Si-mbratiseaza-l,

Trecut sa nu indrugi.

Doar tie sa-ti dai credit,

Sa stii ca tu ai decis
Continuu intre bine

Si binele ucis.

Sa stii ca nou-i splendid,

E unic ca si tine

Tu jocul, dar, urmeaza-i,

Ca sa te vezi pe tine.

Impreuna

Franz Marc - Caii mari albastri (1911)

Eu stiu ca sunt bine

Sunt bine oricum

Cand sunt numai cu mine.

Dar cand sunt si cu tine

Totul e diferit

Si parca e si mai bine

Decat cand sunt numai cu mine.

Eu simt ca ma simt bine

Ma simt bine oricand

Cand sunt numai cu mine.

Dar cand simt si cu tine

Simt catre infinit

Si parca e mai bine

Decat cand simt numai cu mine.

Eu vad ca eu sunt bine

Sunt bine mai mereu

Cand sunt numai cu mine.

Dar cand te vad pe tine

Realizez ca-i bine

Si amandoi zambim.

Pe drum

Mikalojus Ciurlionis - Sonata stelelor (1908)

In drumul meu ma opresc uneori,

Sa-mi privesc umbra,

Si-i masor consistenta.

Ii caut directia,

Ce cu disperare nu gasesc.

In drumul meu m-as opri deseori,

Sa-mi privesc inima.

Sa-mi ascult linistea

Deasupra umbrelor mentale

Ale unor ganduri ce ma coplesesc.

In drumul meu ma opresc uneori,

Si caut o rascruce

Intre toate destinele

Pe care ca un adevarat maestru,

Pot ajunge sa mi le construiesc.

In drumul meu m-am oprit astazi,

Sa-mi caut punctul fix.

Coordonata absoluta

A centrului fiintei mele

Unde gasesc numai bucurie.

Si pornesc la drum, din nou.

Multiplex

Kay Sage - Le Passage (1956)

Mi-e asa de dor de tine

Cand nu esti.

Fizic.

Langa mine.

Si fiecare melodie,

Ma apasa pe inima.

Aducandu-mi aminte

Cat de dor imi este de tine.

Mi-e asa de dor de tine

Cand te duci.

In gand.

Departe de mine.

Si fiecare simfonie,

Ma rascoleste adanc.

Facandu-ma sa inteleg

Cat de dor imi este de tine.

Mi-e asa de dor de tine

Cand pleci.

In interior.

Fara mine.

Si fiecare gand de dor,

Ma tulbura intens.

Aratandu-mi cine esti

Pentru mine.

Si cat ma bucur

Cand ma iei cu tine

In lumea ta,

Aratandu-mi cine esti.

Si cat ma bucur

Cand te intorci

Din ganduri,

Facandu-ma sa inteleg.

Si cat ma bucur

Cand apari

In inima,

Aducandu-mi aminte,

Cat de dor imi este de tine.

Asa cum sunt

Norman Rockwell - Fata la oglinda (1954)

Si daca ma ascund in mine

Cu ce ramin?!

Cu frici hranite prin tacere.

Absurd!

Si daca ma ascund de mine

Cu ce ma vad?!

Cu ochi orbiti de falsa spaima

A singuratatii.

Si daca ma caut pe mine

Ce voi gasi?!

Acolo unde acum mi-e greu sa vad

De mine.

Si daca ma vad pe mine

Ce voi simti?!

O umilinta a recuonasterii

De sine.