Vincent van Gogh - Bulevard cu plopi la apus (1884) |
Prin templul plopilor mă plimb
Un cer și univers aparte,
Cu mintea-n vânt trec bantuind
Un purgatoriu de vise moarte.
Și-i simt cum îmi măsoară pasul
Plopi, gardieni de existență,
Martori tăcuți ce-mi aud ceasul
Cum toacă, ticăind, prezență.
Când vantu-adie ușor prin ramuri
Ei cântă a naturii odă
Și-mi liniștesc tot peisajul
Din minte, inimă și slovă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu