Maestrilor mei

Clotilde Espinosa - Descoperire de sine

Mulțumire v-aduc vouă,
Cei ce nu știu că mi-s dascăli,

Pentru maiastre povețe
Ce sustrag când nici luați seamă.

Uneori mă chiar intrigă
Modul in care-mi dați lecții,

Dar revin apoi la mine
Si mă văd că-s cel ce strigă:

 Fără fond, nici fundamente,
Apărand acel orgoliu

Sursă de eterna vrere,
Al nefericirii troliu.

Privind in oglinda voastră
Reflexia-mi mă invață:

De-ntind mana către mine,
Tre' să dau ca să pot cere;

De mă stramb sau dau din gură,
Să fim siguri de-acea vrere.

Din mii ganduri de percepții
Fabric stări neințelese

Ce apoi pleacă de la mine
Viruși d-energii răzlețe

Ce se imprăștie prin lume:
Unde mari de roți și bețe.

Mulțumesc că v-am in preajmă
Mereu, dintr-o formă in alta,

Doar privind prin voi la mine
Ințeleg cum este poanta.

Caci ea inlăuntru-mi este,
Nu afară, nici la alții.

Ci in mine, si in tine,
Si in noi, in fiecare.

Orice, dar, iti e maestru,
De te-accepți in căutare.