 |
| Charles Allan Gilbert - Totu-i vanitate (1892) |
Pentru ce îți ungi, femeie, fața cu atâta ghileală
Și îți muruiești obrazul cu băcan și cu văpsală?
Și de ce ț-încingi grumazul cu petre strălucitoare
Și îți umezăști zulufii cu ape mirosîtoare?
Mai bine-ai purta de grijă să câștigi acele daruri
Cu care să faci podoabă la a sufletului haruri.
Dacă vrei să te iubască bărbatul tău cu credință
Și de voiești înțelepțîi să-ți caute cu umilință,
Uită-te de vezi pe mere ce roșală strălucește
Și trandafirii pe carii nici zugrav nu-nchipuiește
Firea s-au silit a face acea vie zugraveală
Ș-a lor dulce frumusăță vesălește, iar nu-nșală.
Lasă, dar fățărnicia ș-a obrazului schimbare,
Căci frumusăța firească robește pre om mai tare.
- Costache Conachi (1778 - 1849) -
